Colecția de ceasuri din patrimoniul feroviar spune importanța timpului pentru transportul cu trenul
Ascunsă în tunelurile de serviciu de sub Gara Centrală din Sydney este o cameră securizată care conține o colecție de peste 400 de ceasuri și ceasuri de patrimoniu. În timpul funcționării lor au fost mai mult decât simple ornamente decorative; transportul în siguranță al persoanelor și al mărfurilor depindea de acuratețea acestora.
„Cronometrarea a fost foarte importantă pentru că aveai un sistem cu bastoane în care încă mai trebuia să te asiguri că nu va avea loc un accident cu două trenuri pe aceeași linie în același timp”, a spus veteranul conservator de ceas Doug Minty. Învăluite în corpuri din lemn lustruit, acționările și pendulele ceasului ar putea fi nemișcate, dar fețele lor au fost martorii trecerii îndelungate a timpului, unele de peste un secol.
Sistem fiabil de cronometrare
Cu mult înainte de zilele smartphone-urilor, sistemul de ceas feroviar era una dintre cele mai fiabile modalități pentru public de a păstra ora exactă în locațiile îndepărtate, accesibile de trenuri.
„Asta era singurul mijloc de a-și pune ceasul de buzunar sau ceasul acasă, așa că aveau nevoie de afișarea publică a cronometrului de către căile ferate pentru a-i ajuta”, a spus domnul Minty.
Dispozitivele de cronometrare de patrimoniu au fost mutate în camera de colectare în urmă cu aproximativ șase ani, după închiderea atelierelor de cale ferată din Strathfield unde au fost întreținute. Unele dintre cele mai vechi ceasuri de perete, dintre care majoritatea au fost produse de compania americană Seth Thomas, datează din anii 1890. Acestea au fost expuse în săli de așteptare, săli de răcoritoare, birouri de bilete și birouri administrative.
Până în anii 1970, în sistemul feroviar existau peste 3.000 de ceasuri mecanice și 6.000 de ceasuri care lucrau alături de câteva sute de ceasuri sincrone, înregistrătoare de timp, electrice și mecanice. O comandă din anii 1980 a lui David Hill, directorul executiv al căilor ferate de atunci, restricționa vânzarea sau cadourile de ceasuri personalului care se pensiona, ceea ce creștea valoarea articolelor deja pe piață.
Astăzi, majoritatea ceasurilor feroviare funcționează pe un sistem de poziționare globală (GPS), multe cu afișaje digitale care detaliază mișcarea trenurilor pentru pasageri.
Craig McPherson, specialist în patrimoniu la Sydney Trains, a spus că colecția a fost păstrată ca o modalitate importantă de interpretare a istoriei gărilor din jurul New South Wales. „Cred că sunt obiecte destul de emotive în sine și văzându-le aici în masă, înțelegeți cu adevărat amploarea și amploarea modului în care au funcționat căile ferate în NSW”, a spus el.
La diferite momente în fiecare an, publicul este invitat să vadă camera ca parte a tururilor de patrimoniu din culise ale stației. Domnul McPherson a spus că uneori unele dintre ceasurile de patrimoniu au fost oferite micilor muzee, în timp ce multe altele au rămas folosite în birourile feroviare.
„Există multă mândrie să ai un ceas feroviar de patrimoniu în biroul tău”.
O carieră ca un ceas
În cele șase decenii de lucru cu ceasuri și ceasuri, dl Minty a călătorit prin țară pentru lucrări de reparații și în străinătate pentru a vorbi la conferințe de orologie. „Am fost bine răsplătit de munca pe care am făcut-o la muzeu și de ceasurile pe care le-am văzut și nu l-aș fi schimbat pentru lume”, a spus el. Un exemplu de lucrare de restaurare a maestrului ceasornicar poate fi văzut zilnic de navetiștii care trec prin marea hall a Gării Centrale.
Având aproape doi metri înălțime, ceasul peronului pictat în verde atârnă pe peretele estic al hallului și necesită bobinaj manual de către personalul stației o dată pe săptămână. Înainte de instalarea sa, dl Minty a spus că soția sa a sugerat în glumă că carcasa ceasului, care a rămas nefuncțională mulți ani pe terasa casei lor, ar fi într-o zi un sicriu bun.
Sursa: https://www.abc.net.au/
