Se poate măsura timpul? Ce este, de fapt, timpul, atâta vreme cât pentru un om care trage să moară, un minut înseamnă poate, cât o oră… Pentru părinții care-și văd copiii crescând, anii se scurg ca o clipă: „Când ai crescut așa mare?”…iar părintele, buimac, își dă seama că anii lui se măsoară mai nou, în ani școlari, vacanțe de vară și cumpărat de rechizite…Timpul este relativ și subiectiv, aș zice… același minut, pentru tine poate dura mai mult sau mai puțin. Clipele fericite trec ca gândul, cele triste par a dura la nesfârșit. De ce? Pentru că noi, ca oameni, percepem trecerea timpului într-un mod subiectiv: în emoții, evenimente, întâmplări… dorințe. Cât de greu trec minutele cât timp aștepți să intri la doctor, în speranța că nu ai nimic grav și cât de repede trece același timp atunci când îți vezi copilul căsătorindu-se sau absolvind o facultate grea?
Trecerea timpului depinde de fiecare, de modul în care alegem să îl trăim. Ca și copil, îmi amintesc că timpul trecea așa de greu până la pauza mare, până la vacanță, până îmi cumpărau părinții jucăria dorită (asta dura întotdeauna mult prea mult:)), mai ales că se băteau tot timpul grecii când ajungeau ai mei pe la magazinele din oraș:))).
Însă petrecerea de nuntă a durat o clipă, primii 10 ani din viața copilului au trecut ca gândul, iar după ce am făcut 30 de ani… zici că am urcat pe autostradă și i-am dat, cum s-ar zice, bice :)) …nu pot nici măcar să îmi închipui unde și cum a trecut timpul! Nu are sens să mă îmbăt cu apă rece, după 40 de ani, parcă fuge el (timpul) de mine, iar eu fug după el… unde? Nu știu, dar știu sigur un lucru: timpul va decide!
